In zilele noastre, pestii discus sunt o specie foarte comuna pe care o putem gasi in toate magazinele acvatice, insa acest lucru nu a fost dintotdeauna asa. In urma cu 20 de ani pestii discus erau tinuti si crescuti doar de expertii in pesti care au invatat cum sa-i mentina in viata perioade lungi de timp astfel incat sa-i poata reproduce.
Toti pestii discus sunt originari din afluentii fluviului Amazon. Acestia pot fi gasiti in trei locuri diferite ale cailor navigabile ale Amazonului si anume: apele albe ale Amazonului superior, apele negre ale fluviului Rio Negro si apele limpezi ale Amazonului inferior. Majoritatea pestilor discus se regasesc in zone cu apa neagra dar ei pot, de asemenea, sa populeze lacurile cu apa dulce si acida. In aceste zone temperatura apei ramane constanta in decursul a 24 de ore (~26 °C) iar acest lucru face ca si pH-ul sa ramana constant.
Numele pestilor discus provine de la forma corpului acestora, ei au un corp plat si rotund care ii ajuta sa se ascunda in vegetatia acvatica. Pestii discus reprezinta una dintre putinele specii de ciclide care isi dezvolta o anumita ierarhie in grup, o ordine similara cu ciclidele africane. Acest lucru trebuie luat in seama in momentul in care se doreste achizitionarea pestilor discus deoarece niciodata nu trebuie sa fie doar unul sau doua specimene in acelasi acvariu, ci mai multe, iar acesta trebuie sa fie suficient de incapator pentru un grup mic de pesti.
Prima descriere a pestilor discus a fost facuta in 1840 de catre Dr. Heckel, acesta a descris pestele discus ca fiind unul salbatic care apartine speciei Symphysodon. Pestele a fost numit discus Heckel, fiind recunoscut datorita liniei intermediare pe care o are pe partile laterale si totodata liniei verticale care ii trece prin dreptul ochilor. Pestele discus Heckel este originar din Rio Negro (Brazilia Centrala).
In 1904 a fost descris un alt gen de pesti discus de catre Pellegrin, care a scris despre discusii verzi, o specie (Symphysodon aequifasciata aequifasciata) care a fost gasita in lacul Tefe si in caile navigabile amazoniene din Peru.
Alte doua specii de pesti discus au fost descrise, discusii maro (Symphysodon aequifasciata axelrodi) si discusii albastri (Symphysodon aequifasciata haraldi), insa nu se poate spune cu exactitate daca acestia chiar sunt specii diferite sau pur si simplu au aparut datorita imperecherii speciilor originale.
In acest moment, pestii discus se gasesc in diferite culori si sunt diferiti ca morfologie si origine, acest lucru fiind rezultatul multitudinii de programe de inmultire care au fost dezvoltate pe parcursul anilor. In 1930, cand au fost pastrati pentru prima data pestii discus de catre crescatorii de pesti, nu se stia prea multe despre ei, iar imperecherea nu dadea rezultate deoarece puii de discusi nu erau tinuti suficient timp in cubul de reproducere, impreuna cu parintii lor pentru a se putea hrani cu “laptele discusilor” adulti, mucusul produs de parinti pentru a le putea furniza substantele nutritive.
In anii ’70, multi crescatori au reprodus pesti discus care erau predominant albastri, verzi sau maro, nicidecum vreo culoare extravaganta pe care o putem intalni in zilele noastre la pestii discus. Principala preocupare a crescatorilor era sa reproduca pesti discusi albastri, doar in Europa erau produsi discusi rosi. In ultimii 20 de ani au fost reproduse multe tipuri de discusi si inca se mai doreste reproducerea acestora, crescatorii moderni doresc chiar dezvoltarea unei noi specii care sa fie reprodusa dintr-o mutatie a perechilor de reproducere.
Odata cu avansarea tehnologiei si cu o intelegere mai buna in ceea ce priveste reproducerea pestilor discus, crescatorii se pot bucura de conditiile noi in care pot trai pestii si anume intr-o gama mai larga in privinta parametrilor apei. Totodata, crescatorii pot mentine un pret ridicat al pestilor discus in comertul acvatic, acest lucru ajutand mult la programele de reproducere care sunt inca in desfasurare.
